Rezultate principale (Răscumpăra,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (răs- + cumpăra)
1. a plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa.
2. a cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț.
3. a obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți.
4. a lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
5. a compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație.
6. (greșeli, fapte rele) a ispăși prin chinuri și dureri.
Rezultate secundare (Răscumpăra,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (răscumpăra + -bil)
1. care poate fi răscumpărat; răscumpărător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răscumpăra)
1. faptul de a răscumpăra.
2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.
3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).
4. compensație.
5. mântuire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. răscumpăra)
1. I. (despre obiecte vândute sau amanetate) readus în proprietate în urma achitării unei sume de bani.
2. (despre persoane) eliberat în schimbul unei sume de bani.
3. (fig.) căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit; răzbunat.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (răscumpăra + -tor)
1. I. care poate fi răscumpărat; răscumpărabil.
2. care manifestă tendință de răzbunare; răzbunător.
4. II. mântuitor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (răscumpăra + -[ă]tură)
1. răscumpărare; (concret.) proprietate dobândită prin răscumpărare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. artnapping)
1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)
1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (amer. to kidosap, după fr. kidnapper)
1. a fura un copil; (p. ext.) a fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. it. mercede, milă)
1. pl. ordin de călugări cerşetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creştini capturaţi de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. taking)
1. operaţiuni de revânzare sau de răscumpărare a unor monede ori a unor cantităţi de aur care au fost cumpărate sau vândute numai cu scopul obţinerii unui profit imediat.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (jude + -cie)
1. funcție de jude; circumscripție în care judele își exercită funcția.
2. domnie; stăpânire; suveranitate.
4. carte de ~ = acte de răscumpărare din rumânie.