rabata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rabattre)

1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie.
2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia.

rabatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rabattable)

1. (despre un element de construcţie, organ de maşină etc.) care se poate roti în jurul unei axe.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

babirusa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babiroussa)

1. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr şi colţii în sus, străbătând pielea botului.

cabriolet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cabriolet)

1. caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză.

capotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capote)

1. acoperiş pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei maşini, a unui aparat.

coach

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coach)

1. /coci/ s. m. antrenor cu sarcini mai ales administrative, organizatorice.
2. s. n. automobil închis, cu două uşi şi scaune rabatabile.

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uşi (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.