antirachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. antirocket)

1. s. f. rachetă destinată combaterii altei rachete (balistice).
2. adj. inv. îndreptat împotriva unei rachete.

brachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. braquet)

1. raportul de multiplicare dintre pedalier și micul pinion al unei biciclete.

eurorachetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (euro- + rachetă, după fr. euromissile)

1. rachetă amplasată pe teritoriul Europei.

rachetă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rakete, rus. raketa)

1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție.
2. ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine.
3. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori.

rachetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raquette)

1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval.
2. (p. ext.) cel care practică tenisul.
3. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.

retrorachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( engl. retrorocket)

1. motor-rachetă a cărui forță de propulsie este dirijată în sens invers față de direcția de plasare, în scopul frânării.

aerozină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérozine)

1. carburant lichid pentru motoarele-rachetă.

antirachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. antirocket)

1. s. f. rachetă destinată combaterii altei rachete (balistice).
2. adj. inv. îndreptat împotriva unei rachete.

badminton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badminton)

1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta.

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.

chisteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chistera)

1. rachetă2 (1), partea din față, de forma unei linguri alungite, folosită în jocul de pelotă.

eurorachetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (euro- + rachetă, după fr. euromissile)

1. rachetă amplasată pe teritoriul Europei.