Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. antirocket)
1. s. f. rachetă destinată combaterii altei rachete (balistice).
2. adj. inv. îndreptat împotriva unei rachete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. braquet)
1. raportul de multiplicare dintre pedalier şi micul pinion al unei biciclete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (euro- + rachetă, după fr. euromissile)
1. rachetă amplasată pe teritoriul Europei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Rakete, rus. raketa)
1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție.
2. ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine.
3. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. raquette)
1. paletă de tenis dintr-o reţea întinsă pe un cadru de lemn oval.
2. (p. ext.) cel care practică tenisul.
3. paletă ovală pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( engl. retrorocket)
1. motor-rachetă a cărui forţă de propulsie este dirijată în sens invers faţă de direcţia de plasare, în scopul frânării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérozine)
1. carburant lichid pentru motoarele-rachetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. antirocket)
1. s. f. rachetă destinată combaterii altei rachete (balistice).
2. adj. inv. îndreptat împotriva unei rachete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. badminton)
1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică şi uşoară, care se loveşte cu racheta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. booster)
1. motor cu abur auxiliar care antrenează roţile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forţei de tracţiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie şi de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chistera)
1. rachetă2 (1), partea din faţă, de forma unei linguri alungite, folosită în jocul de pelotă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (euro- + rachetă, după fr. euromissile)
1. rachetă amplasată pe teritoriul Europei.