Dictionar

astacicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astaciculture, cf. lat. astacus „rac”)

1. ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea racilor.
2. creșterea racilor în scopuri comerciale sau semi-comerciale.
 

carapace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. carapace)

1. înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc.
2. (fig.) înveliș protector.
 

elagaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. élagage)

1. operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor; elagare.
2. (silv.) ~ natural = moartea ramurilor inferioare ale unui copac care se găsesc la umbră.
3. (var.) (înv.) elagagiu.
 

filantropic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
4. (antonim) mizantropic.
 

patronaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patronage)

1. ocrotire, protecție; sprijin, egidă.
2. (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă.
 

pensă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pince)

1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc.
2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel.
3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor.