Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. raccord)
1. legătură, contact (între părțile unei lucrări, instalații etc.).
3. element de legătură între două țevi, conducte etc.
4. porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție.
5. (cinem.) legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. raccorder)
2. (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic.
3. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb.
4. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (racorda)
1. acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui racord; racordaj.
2. locul în care două lucruri se unesc; locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic; locul unde se leagă două sisteme tehnice.
3. (concret.) porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite.
4. scurtă intersecție a două linii de cale ferată.
5. (geodezie) curba de ~ = curbă care permite trecerea, fără denivelare, dintr-un plan în altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tétracorde)
1. liră antică cu patru coarde.
2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)
1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commuter, lat. commutare)
1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la reţea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coupler)
1. dispozitiv care permite a racorda două circuite electrice, de a cupla două organe tehnice.
2. ~ optic = dispozitiv dintr-un emiţător cu un receptor de lumină izolate electric, servind pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii; optocuplor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. détendeur)
1. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durit)
1. mineral organic amorf, unul din componenţii principali ai cărbunelui.
2. ţeavă de cauciuc folosită la racordări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. enharmonique)
1. (muzică) care prezintă enarmonie; care se datorează enarmoniei.
2. (despre sunete) de aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite.
3. (la vechii greci; despre genuri muzicale) caracterizat prin folosirea tetracordului compus din trei sunete.