Parte de vorbire: s.f.
Origine: (racorda)
1. acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui racord; racordaj.
2. locul în care două lucruri se unesc; locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic; locul unde se leagă două sisteme tehnice.
3. (concret.) porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite.
4. scurtă intersecție a două linii de cale ferată.
5. (geodezie) curba de ~ = curbă care permite trecerea, fără denivelare, dintr-un plan în altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)
1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jupe)
1. fustă.
2. (tehn.) partea cilindrică a unui rezervor de stocaj.
3. (av.) element de structură al unei rachete servind la racordarea a două etaje succesive.
4. (mec.) suprafaţa laterală a unui piston, care asigură ghidajul în interiorul cilindrului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réduction, lat. reductio)
2. copie în mic a unui obiect.
3. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian).
4. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite.
5. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat.
6. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei.
7. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnur)
1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; şiret.
2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile, lămpi portative etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stecker)
1. piesă montată la capătul unui şnur care face contactul dintre un aparat electric şi priza de curent; fişă (2).
2. triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ştecăre la aceeaşi priză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. té)
1. instrument, obiect în forma literei T: a) riglă de desen în formă de T; b) fiting, piesă fasonată în formă de T, pentru racordarea țevilor, la canalizări; c) panou în formă de T, pe un aeroport, pentru a indica direcția de aterizare; d) dispozitiv de fier pentru fixarea cuțitelor la strung.