rad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. rad)

1. unitate de măsură a dozei de radiații, echivalentă cu o energie de 100 de ergi, absorbită de 1 g de substanță iradiată.

-GRAD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -grade, cf. lat. gradus „mers, treaptă”)

1. „mers, mergător, treaptă”.

decigrad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décigrade)

1. unitate subdivizionară de măsură, a zecea parte dintr-un grad.

farad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farad)

1. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potențial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb.

ghebă de brad

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Lepiota clypeolaria
2. FR lépiote en boucliers
3. EN fragrant Agaric
4. DE Wolliggestiefelter Schirmling; Schild-Schirmling
5. RU лепиотa щитковaя
6. HU gyapjas őzlábgomba

hidrograd

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hydrograd)

1. unitate de măsură a variației nivelului apelor curgătoare egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă.

mături de vrăjitoare la brad

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Melampsorella caryophyllacearum
2. FR „dorge” ou „chaudron” du sapin
3. EN witches’ brooms of fir
4. DE Hexenbesen der Tanne; Tannenkrebspilze; Rädertannen
5. RU „ведьминые метлы” пихты; пожелтение и опaдениехвои пихты
6. HU fenyőtűpusztulás

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.