Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rade)
1. zonă de apă din vecinătatea unui port, apărată prin diguri de valuri şi curenţi, unde navele staţionează la ancoră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. alborada)
1. cântare în onoarea şi sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arbor/et/ + -adă)
1. ansamblul catargelor şi vergelor unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autostrada, fr. autostrade)
1. cale rutieră modernă, formată din două şosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-rade)
1. lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte faţă de o construcţie hidraulică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustrade)
1. îngrăditură verticală scundă din mai mulţi baluştri uniţi printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrader, it. degradare)
3. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconitine)
1. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit.