Dictionar

Radianţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiance)

1. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi aria emiţătoare a acestuia; emitanţă.


BOLO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. bolo-, cf. gr. bole, bolos, „rază, suliță, săgeată”)

1. „energie radiantă, radiaţie”.


Cuantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quanta, lat. quantum)

1. cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvenţa radiaţiei.

2. teoria ~telor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică şi subatomică.


Diatermic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diathermique)

1. (fizică) care lasă treacă căldură (în forma sa radiantă); diaterman.

2. (antonim) aterman.


Emitanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émittence)

1. (fizică) mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe; radianţă.


Flux

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flux, lat. fluxus)

1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.

2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val.

3. (fiz.) curent, mișcare de particule.

4. ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.

5. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic.

6. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă.

7. ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare.

8. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă).

9. pulbere folosită în sudura automată.


Luminozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luminosité)

1. însuşire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos.

2. proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primeşte.

3. strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp.

4. (fig.) seninătate, optimism.