Dictionar

Rezultate secundare (Radical.):

Radical, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

1. adj. din temelie, complet; fundamental, de bază; (adv.) radicalmente.

2. (despre tratament, medicamente etc.) care vindecă complet.

3. care preconizează reforme mari, acțiuni hotărâtoare.

4. (despre oameni sau grupări politice; (și s. m.) care preconizează o serie de reforme în activitatea socială.

5. care cuprinde rădăcina cuvântului.

6. s. m. (mat.) număr care, ridicat la o putere, numărul dat; rădăcină.

7. simbol matematic care arată operația de extragere de rădăcină.

8. axă = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan.

9. grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, în mod obișnuit, nu există în stare liberă.

10. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină.


Radicalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. radicalisme, germ. Radikalismus)

1. mișcare cu caracter liberal-democrat, în sec. XVIII și XIX în Anglia împotriva ideilor și instituțiilor politice și economice.

2. concepție și atitudine politică urmărind măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor vieții sociale; practicarea unor astfel de măsuri.


Radicalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Radikalist)

1. I. referitor la radicalism; care adoptă radicalismul.

2. se spune despre o persoană, atitudine etc. care nu acceptă niciun compromis.

3. II. adept al radicalismului.

4. persoană foarte intransigentă, care nu acceptă niciun compromis.


Radicaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radicaliser, germ. radikalisieren)

1. a face devină, a deveni radical, intransigent; a revoluţiona.


Radicalmente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. radicalement)

1. într-un mod radical.

2. în rădăcina sa, în principiul său, în cauza ei profundă.


Acetil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)

1. radical organic monovalent, din acidul acetic.


Acetilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.


Acil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.


Acilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)

1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Alchil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkyle)

1. radical organic monovalent, prin îndepărtarea hidroxidului unui alcool.