Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. bolşevizm, fr. bolchevisme)
1. ansamblu de poziţii ideologice radicale şi de practici revoluţionare, apărut în mişcarea social-democrată din Rusia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évolution, lat. evolutio)
1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrême, lat. extremus)
1. adj. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.
2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.
3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.
5. (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.
6. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.
7. s. n. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.
8. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție.
9. s. f. margine; limită ultimă.
10. a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.
11. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.
12. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétéronymie)
1. (lingv.) folosire a unor perechi de cuvinte formate din radicale diferite, cuvinte moştenite sau împrumutate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jacobin)
2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluţiei Franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor.
3. (fig.) partizan înfocat al democraţiei.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. montagnard)
2. care locuiește la munte, trăiește la munte sau care este originar de acolo.
3. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se ţineau şedinţele Convenţiunii în timpul Revoluţiei burgheze din Franţa (1789).
4. v. montaniard.