Rezultate secundare (Radicală):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gélivure)
1. crăpătură radicală în lungul trunchiului de la coajă spre inima arborelui, datorită gerului puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jacobinisme)
2. (p.ext.) atitudine, opinie democratică revoluţionară radicală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid.
2. ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială.
3. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
4. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.
5. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia.
6. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
7. schimbare geologică a scoarței terestre.
8. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
9. mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. levizna)
1. concepţie şi practică radicală în mişcarea comunistă şi muncitoarească, tinzând să aplice inadecvat principiile şi învăţătura comunistă.
2. faptă, manifestare etc. de stânga.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (răsturna + -[ă]tură)
1. acțiunea de a (se) răsturna și rezultatul ei; răsturnare.
2. întoarcere într-o parte sau cu susul în jos; răsturnare.
3. (fig.) schimbare radicală a unei situații; răsturnare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (spăla)
1. acțiunea de a (se) spăla și rezultatul ei; spălat, spălătură.
2. eliberarea unui obiect, a unei suprafețe etc. de murdărie, grăsimi, substanțe străine, folosind în principal apă sau alte lichide și detergenți.
3. (psiho.) ~ a creierului = tratament prin care, prin proceduri de constrângere fizică și psihologică, se încearcă schimbarea radicală a convingerilor (în special politice) ale unei persoane.
4. (med.) tehnică diagnostică și terapeutică constând în introducerea unui lichid într-o cavitate corporală.