Dictionar

Rezultate principale (Radier.):

Radier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. radier)

1. planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține.

2. căptușeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii.

3. boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel.

4. canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieșirea dintr-un baraj.


Rezultate secundare (Radier.):

Gradier

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gradier/werk)

1. construcţie la răcirea apei din instalaţiile energetice.


Radieră 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Radier /gummi/)

1. gumă de şters.


Radieră 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Radierung)

1. gravură în apă tare.


Subradier

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-radier)

1. (constr.) strat de egalizare sau placă de susţinere a izolării hidrofuge sub un radier.


Actinită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinite)

1. inflamaţie a pielii datorită iradierii.


Cunetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cunette)

1. rigolă în radierul unui canal cu secţiune mare pentru a uşura scurgerea apelor cu debit mic.


Ergosterol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergostérol)

1. sterol din ţesuturile animale şi vegetale care, prin iradiere cu radiaţii ultraviolete, se transformă în vitamina D2.


Fermă 2

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. ferme)

1. element de lemn, metal sau beton destinat susțină acoperișul unei construcții.

2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.

3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.


Gumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul.

2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră.

3. ~ de mestecat = bomboană din gumă, cu o glazură dulce, care se mestecă în gură.


Iradiaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irradiation, lat. irradiato)

1. emisiune de radiaţii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă.