Dictionar

Rezultate principale (Radio,):

Radio

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. radio, germ. Radio)

1. s.n. mijloc de comunicare prin radiodifuzare, caracterizat prin utilizarea sunetului fără imagine, spre deosebire de ziare (comunicare scrisă) și televiziune (comunicare prin sunet și imagine).

2. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop.

3. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio.

4. instituție care dirijează problemele referitoare la radio.

5. adj. inv. referitor la radioreceptoare.

6. referitor la emisiunile difuzate prin radio.

7. referitor la radiația electromagnetică.

8. ~casetofon = aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon.

9. ~navigant = radiotelegrafist îmbarcat la bordul unei aeronave sau nave.

10. ~-pirat = post de radio clandestin.

11. aparat de ~ = aparat de recepție radiofonică; radioreceptor.

12. operator-~ = operator specializat în transmisiile de radio.

13. post de ~ = post de emisiune radiofonică.

14. mini~ = aparat de radio de dimensiuni reduse.


Rezultate secundare (Radio,):

Miniradio

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. miniradio)

1. aparat de radio de dimensiuni reduse.


RADIO-

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. radi(o)-.


Radio-pirat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radio-pirate)

1. staţie particulară de radiodifuziune, instalată fără autorizaţie pe un vas ancorat la limita apelor teritoriale ale unei ţări.


Radioactiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. radioctif, germ. radioaktiv)

1. (despre elemente) care prezintă radioactivitate.

2. referitor la radioactivitate.


Radioactivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)

1. proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiaţii corpusculare şi electromagnetice.


Radioaliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioalignement)

1. dispozitiv electromagnetic care permite unui navigator fie ghidat de-a lungul unui ax.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Actinide

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. actinides, germ. Aktiniden)

1. grupă de elemente radioactive cu proprietăţi analoage actiniului.


Actinifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinifère)

1. care produce emanaţii radioactive.


Actiniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinium)

1. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.