Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)
1. proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiaţii corpusculare şi electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atom + -terapie2)
1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare şi tratament.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr. bêta)
1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiaţie ~ = radiaţia emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kadenzmeter)
1. instrument de măsură a radioactivităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltothérapie)
1. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.
5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microcurie)
1. unitate de măsură a radioactivităţii, a milioana parte dintr-o curie.