Dictionar

radioactivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)

1. proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiații corpusculare și electromagnetice.
 

contamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contaminer, lat. contaminare)

1. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influența, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucișa.
5. (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
 

picocurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. picocurie)

1. unitate de radioactivitate, a bilioana parte dintr-un curie.
 

RADI-, RADIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. radi/o/-, cf. lat. radius)

1. „rază, unde, radiație, radioactivitate”.
 

radioactiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. radioctif, germ. radioaktiv)

1. (despre elemente) care prezintă radioactivitate.
2. referitor la radioactivitate.
 

redecontamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1 - + decontamina)

1. a elimina repetat radioactivitatea unui material.
 

rutherford

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. rutherford)

1. unitate de măsură pentru radioactivitate, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv.