Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiogoniométrie)
1. metodă de determinare a direcţiei unui radioemiţător cu ajutorul undelor electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (radiogoniometru)
1. a determina direcţia unui radioemiţător prin radiogoniometrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. radiogoniométrique)
1. referitor la radiogoniometrie, de radiogoniometrie.
2. referitor la radiogoniometru, care se realizează cu ajutorul unui radiogoniometru.