Dictionar

 
 

cineradiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinéradiographie)

1. tehnică radiologică cu imagini în mișcare.
 

cistoradiografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. cystoradiographie)

1. (med.) radiografie a vezicii urinare, după injectarea unei substanțe opace la razele X; cistografie.
 

historadiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. historadiographie)

1. aplicație a radiografiei la studiul histologic al țesuturilor.
 

microfotoradiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microphotoradiographie)

1. tehnică radiologică prin care se pot obține radiografii de dimensiuni reduse; radiografia însăși.
 

microradiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microradiographie)

1. radiografie efectuată pe un film special, de dimensiuni reduse; micro2.
 

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.
 

aeromamografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeromammography)

1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar.
 

amniografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. amniography)

1. radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanțe de contrast.
 

angiocardiopneumografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiocardiopneumographie)

1. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace.
 

angiocolecistografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiocholécystographie)

1. radiografie a căilor biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast.
 

angioencefalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angio-encéphalographie)

1. radiografie a vaselor creierului cu o substanță opacă la razele X.