Dictionar

radiu/radium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radium)

1. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară.
 

radiumpunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiumpuncture)

1. radiumterapie prin aplicarea de ace de radium.
 

radiumterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiumthérapie)

1. metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie, gamaterapie.
 

radius

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. radius)

1. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului.
 

curie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curie)

1. unitate a activității substanțelor radioactive, de 3,7.1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g.
 

curieterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. curiethérapie)

1. (med.) tratament terapeutic prin radiații, în special cu radiu; radiumterapie.
 

emanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
 

gamaterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gammathérapie)

1. (med.) tratament medical cu raze gama; radiumterapie.
 

mezotoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésothorium)

1. veche denumire a două elemente radioactive, unul izotop al radiului, iar celălalt al toriului.
 

poloniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polonium)

1. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă.