Dictionar

Rezultate principale (Rafina;):

Rafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. raffiner)

1. tr. a curăţa o substanţă, un produs etc. de corpurile străine pe care le conţine.

2. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat.


Rezultate secundare (Rafina;):

Cicloparafină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cycloparaffine)

1. (chimie) compus chimic organic format numai din carbon și hidrogen, cu formula generală CnH2n, și ai cărui atomi de carbon formează un lanț care se închide singur; ciclan.


Deparafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale şi din ţiţeiul parafinos ori de pe pereţii tuburilor de sondă.


Hidrorafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hydroraffiner)

1. a rafina un produs petrolier prin hidrogenare catalitică.


Izoparafină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. isoparaffine)

1. (chimie organică) catenă ramificată de hidrocarburi saturate (tip de ulei mineral derivat din petrol care se găsește în mod obișnuit în creme hidratante, creme de protecție solară, demachiante et cetera); izoalcan.


Nitroparafină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nitroparaffine)

1. nitroderivat al unei hidrocarburi parafinice; nitroalcan.


Parafina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. paraffiner)

1. tr., refl. a (se) acoperi cu un strat de parafină.

2. refl. (despre parafină) a se depune (în procesul de producţie a ţiţeiului).


Afinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)

1. acţiunea de a afina; afinaj.

2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.


Alcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Alexandrinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.

2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.

3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.

4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.


Aulic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.

2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.


Blanşisare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. blanchissage)

1. operaţie de rafinare a zahărului.