Rezultate principale (Rafinament):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. raffinement)
1. fineţe, delicateţe, subtilitate.
Rezultate secundare (Rafinament):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadentisme)
1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. distiller, lat. distillare)
1. a efectua o distilare.
2. (chimie) a separa prin căldură părțile volatile și părțile nevolatile ale unei substanțe compuse.
3. (fig.) a extrage esența dintr-un lucru, și a o exprima cu rafinament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégance, lat. elegantia)
1. distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor.
2. distincţie în limbaj, în stil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élevé)
1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.
2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévation, lat. elevatio)
1. înălţime morală, rafinament, distincţie.
2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gourmet)
1. cineva care apreciază calitatea, rafinamentul unei mese, al unui anumit fel de mâncare; gurmand.