OK
X
rafinament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. raffinement)
1.
finețe,
delicatețe,
subtilitate.
2.
viclenie,
perfidie.
decadentism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décadentisme)
1.
denumire
dată
unor
curente
literar-artistice
de
la
sfârșitul
sec.
XIX,
caracterizate
prin
disoluție
a
valorii,
prin
ruperea
din
contextul
celorlalte
valori.
2.
mișcare
literar-artistică
europeană,
caracterizată
prin
revolta
împotriva
rigidităților
școlii
parnasiene,
cultivarea
brutală
a
inovațiilor
formale
și
a
senzațiilor
tari,
prin
rafinament
stilistic
ajuns
la
apogeu
care
se
va
dizolva
în
simbolism.
distila
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. distiller, lat. distillare)
1.
a
efectua
o
distilare.
2.
(chimie)
a
separa
prin
căldură
părțile
volatile
și
părțile
nevolatile
ale
unei
substanțe
compuse.
3.
(fig.)
a
extrage
esența
dintr-un
lucru,
și
a
o
exprima
cu
rafinament.
eleganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élégance, lat. elegantia)
1.
distincție,
grație
în
atitudini,
în
maniere;
rafinament,
gust,
distincție
în
felul
de
a
se
îmbrăca,
în
croiala
hainelor.
2.
distincție
în
limbaj,
în
stil.
elevat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. élevé)
1.
înalt,
ridicat;
(fig.)
nobil,
sublim.
2.
(despre
stil)
plin
de
rafinament;
ales,
îngrijit.
elevație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élévation, lat. elevatio)
1.
înălțime
morală,
rafinament,
distincție.
2.
reprezentare
grafică,
la
scară,
a
fețelor
verticale
exterioare
ale
unei
construcții,
ale
unei
mașini
etc.
3.
parte
a
unui
element
masiv
de
pod
aflat
deasupra
terenului.
gurmet
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. gourmet)
1.
cineva
care
apreciază
calitatea,
rafinamentul
unei
mese,
al
unui
anumit
fel
de
mâncare;
gurmand.