Dictionar

Rezultate secundare (Rai):

Caravanserai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caravansérail)

1. (în Orient) han pentru popasul caravanelor (1.


Ciurăi

Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (ciur + -ăi)

1. I. a cerne cu sita.

2. II. (despre apă, lapte etc.) a curge.


Corai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corail)

1. (de) culoarea coralului1, roşu.


Divan-serai

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan serayi)

1. (Imperiul Otoman) sediul divanului; palat al consiliului de stat.


Frai

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. frei)

1. inv. (fam.; despre oameni) liber.


Monorai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monorail)

1. cale de rulare cu o singură şină suspendată; monoşină.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Aborigen, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.

2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.

3. (antonime) alogen, străin.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.