OK
X
ramificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. ramifica)
1.
faptul
de
a
se
ramifica;
despărțire
în
ramuri;
ramificație.
cladogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cladogenèse)
1.
evoluţie
a
unei
specii
prin
ramificarea
direcţiilor
evolutive
în
filogeneză.
difluenţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diffluence)
1.
ramificare
a
unui
curs
de
apă
în
mai
multe
braţe,
care
nu
se
mai
reunesc;
locul
unde
se
produce
acest
fenomen.
2.
~
glaciară
=
despărţirea
unui
gheţar
în
două
braţe,
care
înaintează
în
aval
de
ambele
părţi
ale
unui
interfluviu.
3.
fluidificare.
4.
înlocuire
a
discursivităţii
obişnuite
a
gândirii
şi
vorbirii
prin
propoziţii
şi
idei
asociate
la
întâmplare,
cu
dispersia
atenţiei
asupra
unor
chestiuni
secundare.
dihotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1.
diviziune
în
două
părţi,
grupe
sau
specii.
2.
(log.)
împărţire
a
unei
noţiuni
în
alte
două
noţiuni.
3.
ramificare
a
unui
organ
axial
(rădăcină,
tulpină,
ramuri)
prin
bifurcare.
radicaţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. radication)
1.
mod
de
dispoziţie
şi
ramificare
a
rădăcinilor.
rămurire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. rămuri)
1.
despărțire
în
două
sau
în
mai
multe
ramuri;
ramificare.