Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ramolissement)
1. stare a celui ramolit: ramolire.
2. ~ cerebral = necroză a unei porţiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébromalacie)
1. (med.) modificarea structurii creierului din cauza unei tulburări de circulație, antrenând ramolismentul unei părți a creierului; ramolisment cerebral.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chondromalacie)
1. (med.) înmuiere a cartilajelor; ramolisment care afectează articulațiile, mai ales pe cele ale genunchiului (rotulă și femur).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)
1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encéphalomalacie)
1. (med.) ramolismentul țesutului nervos cerebral, de obicei în urma unei reduceri a aportului de sânge sau a unei hemoragii a unui trunchi cerebral; ramolisment cerebral.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phacomalacie)
1. (med.) ramolisment al cristalinului; înmuiere a cristalinului, de obicei rezultată dintr-o cataractă ușoară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gâtisme)
1. starea unei persoane, în general în vârstă, care suferă de deficiențe fizice și/sau intelectuale; ramolisment.
2. (med.) stare de decrepitudine fizică și psihică a pacienților paralitici, alienați sau foarte bătrâni; ramolisment.