rampă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rampe, germ. Rampe)

1. teren înclinat, privit în sensul în care urcă.
2. porțiune din traseul unei căi ferate sau a unui drum în pantă urcătoare.
3. platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată.
4. ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare și ghidare de pe care se lansează avioanele catapultate sau rachetele.
5. balustradă la o scară sau la un pod.
6. barieră.
7. partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile.
8. a vedea lumina ~ei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă.
9. compartiment din melcul urechii interne; scală.

crampă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

1. (pl.) contracție musculară dureroasă și involuntară (la stomac).
2. unealtă de oțel cu cioc ascuțit, pentru tăiat cocile de abataj.

rampant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rampant)

1. adj. (despre o suprafață) înclinat în rampă.
2. s. m. (arhit.) fiecare dintre cele două laturi oblice ale unui fronton, gablu sau hintou.
3. s. n. (herald.) însemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate.

rampaș

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (germ. Rampes „poșircă”)

1. vin nou care nu s-a limpezit încă; tulburel.

trampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tremper)

1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid.
2. a însiropa un tort.
3. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într- un lichid.
4. a aplica pasta inflamabilă pe bețele de chibrit.

acroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accrochage)

1. acroșare.
2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare.

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

avanscenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-scène)

1. parte a scenei între cortină și rampă.
2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei.

chei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quai)

1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.

finger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. finger)

1. rampă mobilă cu care se leagă burduful de avion în aeroport.

platformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pate-forme)

1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.