Rezultate secundare (Ramură):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ramură + cheie)
1. sector (industrial) foarte important.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Zweig; Ast; Verzweigung
6. HU ág, elágazás, szétágazás
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ramură + -at)
1. (despre arbori) cu ramuri numeroase; rămuros, ramificat.
2. (var.) (reg.) rămburat, (reg.) rărmurat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sub- + ramură)
1. sector de activitate subordonat unei ramuri.
2. subdiviziune a unei ramuri; ramură a unei ramuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)
1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.
4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.