Rezultate secundare (Ramuri).):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)
1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)
1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1. diviziune în două părţi, grupe sau specii.
2. (log.) împărţire a unei noţiuni în alte două noţiuni.
3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extraaxillaire)
1. (despre flori, muguri, ramuri) situat în afara axilei frunzei.