Rezultate principale (Ramuri,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (v. ramură)
1. refl. a se despărți în două sau în mai multe ramuri; a se ramifica, (înv.) a se ramifia.
Rezultate secundare (Ramuri,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămurea)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămuri)
1. despărțire în două sau în mai multe ramuri; ramificare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ramură + -iș)
1. totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ramură + -iște)
1. totalitatea ramurilor unui copac; rămuriș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)
1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)
1. fructificare la vârful ramurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)
1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)
1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphohétérogonie)
1. (bot.) producere de urmaşi constanţi pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmaşi cu segregare tipică a caracterelor.