Dictionar

Rezultate principale (Ramuri,):

Rămuri

Parte de vorbire: vb.
Origine: (v. ramură)

1. refl. a se despărți în două sau în mai multe ramuri; a se ramifica, (înv.) a se ramifia.

2. tr. a împărți.

3. (var.) a se rămura.


Rezultate secundare (Ramuri,):

Rămurică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămurea)

1. ramură mică; rămurea.


Rămurire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămuri)

1. despărțire în două sau în mai multe ramuri; ramificare.


Rămuriș

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ramură + -iș)

1. totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște.

2. mulțime de ramuri.


Rămuriște

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ramură + -iște)

1. totalitatea ramurilor unui copac; rămuriș.


Accidental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.

2. secundar, neesenţial.

3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).


Acolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.

2. (despre plante, ramuri) încolăcit.


Acrocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.


Adelfie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).

2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.


Altern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.

2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.


Amfoheterogonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphohétérogonie)

1. (bot.) producere de urmaşi constanţi pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmaşi cu segregare tipică a caracterelor.