Dictionar

anastrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastrophe)

1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție.
2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.
 

baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.
 

bazarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bazarder)

1. (fam.) a se debarasa de ceva pe căi cât mai rapide; a vinde de urgență, indiferent de preț.
 

calistenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. callisthénie)

1. ansamblu de exerciții fizice pentru copii, din mișcări rapide (marșuri și dansuri) în ritmul muzicii.
 

depeșă

Parte de vorbire:  s.f. (desuet)  
Etimologie: (fr. dépêche)

1. corespondență oficială transmisă sau primită de o persoană publică.
2. comunicare oficială sau privată transmisă prin mijloacele cele mai rapide.
3. comunicarea transmisă prin telegraf; telegramă.
 

efluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effluve, lat. effluvium)

1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.