Rezultate principale (Rapiditate;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapidité, lat. rapiditas)
1. însuşirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuţeală.
Rezultate secundare (Rapiditate;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrokinésie)
1. mobilitate deosebită, ca amploare şi rapiditate a extremităţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baratromètre)
1. instrument cu care se măsoară rapiditatea şi direcţia curenţilor marini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévorant)
1. care devorează, mănâncă cu voracitate şi rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
1. a se produce fulgere în atmosferă; a fulgera.
2. (fig.) a lumina cu strălucirea și rapiditatea fulgerelor.
3. (fig.) (despre un gând, o idee etc.) a răsări, a se dezvălui brusc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. promptitude, lat. promptitude)
1. însușirea de a fi prompt; rapiditate și punctualitate în executarea unui lucru, într-o intervenție etc.; (rar, înv.) nepreget, (înv.) promtitate.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. tachéo-, tachy-, germ. tacho-, fr. -tache, cf. gr. takh/e/os, takys)
1. „viteză, rapiditate; turație”.