agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.

geopolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik)

1. adj. referitor la geopolitică.
2. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor.
3. doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”.

psihanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. psychanalyse)

1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.
2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.

reificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reifica)

1. (fil.) acțiunea de a reifica.
2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static.
3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate.

stoichiometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stoichiométrie)

1. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.

drept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. directus, fr. droit)

1. art. picior drept.
2. știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate.
3. totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
4. corp de legi.
5. știință (sau disciplină) care studiază dreptul.
6. ~ penal = ramură a dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv.
7. ~ civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat.
8. ~ constituțional = totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; ramură a dreptului care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție.
9. ~ internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.
10. ~ natural = drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină.
11. ~ comercial = ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale.
12. ~ administrativ = ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației.
13. ~ul muncii = totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților.
14. (înv; și drit) putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.
15. (înv. și reg.) dreptate.