Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. agora)
1. piaţă publică a oraşelor greceşti antice în care se concentrau viaţa civică şi negoţul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropographie)
1. descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Bonitierung)
1. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor şi a calităţii seminţelor etc., prin determinarea bonităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borgata)
1. locuinţă construită, fără aprobare, în zonele agricole de la periferia oraşelor italiene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)
1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.