rata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rater)

1. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș.
2. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc.

rată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rate)

1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene.
2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.).
3. ~a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil;
4. ~a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat.

barată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză.

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.

camerata

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. camerata)

1. grup de intelectuali melomani.
2. (muzică) mică orchestră de cameră sau cor, cu până la 40 - 60 de muzicieni.
3. (istorie) ~ florentină = societate florentină de intelectuali, poeți și muzicieni, formată în deceniile premergătoare anului 1600, cu scopul de a reînvia muzica greacă antică.

cedrată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cedratta)

1. băutură răcoritoare, din lămâi dulci.

crată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. crate)

1. ambalaj în formă de șipci, de ladă, servind la împachetarea fructelor, a damigenelor și a unor mărfuri ambalate în saci de hârtie.
2. cutie mare deschisă (sau un coș) folosită în special pentru transportul mărfurilor fragile.

deshidrata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déshydrater)

1. tr., refl. a (se) produce o deshidratare.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.