Dictionar

Rezultate principale (Ratio.):

Ratio

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ratio)

1. raport exprimat în procentaj între două valori ce caracterizează activitatea unei firme.


Rezultate secundare (Ratio.):

Raţiocina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)

1. a raţiona cu mult echilibru, cu multă subtilitate.


Raţiocinaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ratiocination, lat. ratiocinatio)

1. acțiunea de a rațiocina, de a raționa într-un mod subtil și pedantesc; raţiocinare.

2. (var.) rațiocinațiune.


Raţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. raisonner)

1. intr. a judeca, a gândi raţional.

2. tr. a raţionaliza.


Raţionabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. rationabilis)

1. care are judecată, o comportare raţională.


Raţional, -ă

Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (fr. rationnel, lat. rationalis)

1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic.

2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte.

3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic.

4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente.


Raţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rationalisme)

1. încredere în raţiune, în capacitatea acesteia de a cunoaşte realitatea.

2. concepţie potrivit căreia raţiunea ar fi unicul izvor al cunoaşterii autentice şi certe.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Acerofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.

2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.


Affabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.


A fortiori

Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)

1. care se impune cu necesitate.

2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.


Algoritm

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algorithme)

1. sistem de reguli, simboluri şi operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.

2. suită de raţionamente sau operaţii având ca scop rezolvarea unor probleme.