Rezultate principale (Ratio.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ratio)
1. raport exprimat în procentaj între două valori ce caracterizează activitatea unei firme.
Rezultate secundare (Ratio.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)
1. a raţiona cu mult echilibru, cu multă subtilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ratiocination, lat. ratiocinatio)
1. acțiunea de a rațiocina, de a raționa într-un mod subtil și pedantesc; raţiocinare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. raisonner)
1. intr. a judeca, a gândi raţional.
2. tr. a raţionaliza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. rationabilis)
1. care are judecată, o comportare raţională.
Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (fr. rationnel, lat. rationalis)
1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic.
2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte.
3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic.
4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rationalisme)
1. încredere în raţiune, în capacitatea acesteia de a cunoaşte realitatea.
2. concepţie potrivit căreia raţiunea ar fi unicul izvor al cunoaşterii autentice şi certe.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)
1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algorithme)
1. sistem de reguli, simboluri şi operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.
2. suită de raţionamente sau operaţii având ca scop rezolvarea unor probleme.