Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phrasis „vorbire, fel de a vorbi”)
1. „vorbire, exprimare, explicare”.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abraser)
1. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)
1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. braser)
1. (tehnol.) a reuni două bucăți de metal prin brazură; a efectua o brazură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbohydrase)
1. enzimă care degradează hidraţii de carbon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholinestérase)
1. enzimă care distruge acetilcolina prin hidroliză.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. actin/o/-, cf. gr. aktis, -inos „rază”)
1. „rază, radiaţie”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)
1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face să se înţeleagă altceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)
1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)
1. construcţie defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)
1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.