Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirationalisme)
1. concepţie care neagă valoarea raţionalismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)
1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraţionalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrationaliste)
1. I. referitor la iraționalism, propriu iraționalismului.
2. care aderă la iraționalism.
3. II. adept al iraționalismului.
4. cel care își întemeiază gândirea pe refuzul rațiunii științifice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neoraţional/ism/ + -ist)
1. I. referitor la neoraționalism, curent filozofic din secolul XX care dorește să relanseze aspecte ale raționalismului.
2. II. adept al neoraționalismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. rationaliste)
1. I. referitor la raționalism, propriu raționalismului.
2. bazat pe raționalism (doctrină conform căreia tot ce există poate fi explicat prin rațiunea umană).
3. care profesează raționalismul.
4. II. adept al raţionalismului.
5. (antonime) antiraționalist, iraționalist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voltairianisme)
1. filozofia lui Voltaire, care afirmă, pe linia raţionalismului, ireligiozitatea epicuriană şi antiascetică, criticând totodată fanatismul, prejudecăţile, intoleranţa şi abuzurile de orice fel.