raționament
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (după fr. raisonnement)
Etimologie: (după fr. raisonnement)
1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănțuire ordonată de judecăți din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoștințe date, derivă din aceste cunoștințe noi.
2. argumentele folosite de cineva pentru a-și susține punctul de vedere; fel de a raționa.