Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. effectivité)
1. capacitate a unui sistem de a produce un efect specific.
2. caracterul a ceea ce este efectiv, a ceea ce intră în vigoare (ex. efectivitate scăzută a procesului).
3. (logică) calitatea efectivă a raționamentului.
Parte de vorbire: adj., adv., s.f.
Origine: (fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)
1. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii.
2. (adv.) exact, precis, riguros.
3. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. misologue)
1. duşman al raţiunii şi al raţionamentului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transductif)
1. adj. care transformă ceva în altceva (asemănător); (fiz.) care transformă o mărime în alta.
2. (log.) raționament ~ = raționament în care trecerea de la un adevăr la altul nu se face în virtutea unei necesități logice, ca în cazul raționamentului deductiv, ci în virtutea unor coincidențe întâmplătoare; transducție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbalisme)
1. metodă de învăţământ bazată mai mult pe învăţarea cuvintelor (noţiunilor) decât pe formarea raţionamentului elevilor.
2. (peior.) tendinţă de a da mai multă importanţă cuvintelor şi simbolurilor decât ideilor; abuz, beţie de cuvinte.