reactivitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. réactivité)
Etimologie: (fr. réactivité)
1. însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație.
2. mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear.
3. capacitate a unei particule materiale de a participa la o reacție chimică.
4. capacitate a organismului de a reacționa la stimuli din mediul intern sau extern.