Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réaction)
1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă.
2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant.
3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice.
4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta.
5. ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia.
6. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune.
7. derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Reaktion; Rückwirkung; Gegenwirkung
6. HU visszahatás, ellenhatás, reakció
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumino-réaction)
1. reacţie care indică prezenţa albuminei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réaction)
1. reintroducere, în opoziţie de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părţi din semnal prelevată la ieşire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuti-réaction)
1. test de stabilire a sensibilităţii unui individ faţă de o anumită substanţă (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantităţi din această substanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diazo-réaction)
1. reacţie prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roşu la adiţia unor diazoreactivi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épidermo-réaction)
1. test de sensibilitate a pielii, pentru a pune în evidenţă o alergie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)
1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)
1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinique)
1. (despre radiaţii) care provoacă o reacţie chimică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.