OK
X
readuce
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (re1- + aduce)
1.
a
aduce
din
nou
la
locul
sau
la
starea
de
mai
înainte.
readucere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (readuce)
1.
acțiunea
de
a
readuce
și
rezultatul
ei;
aducere
din
nou
la
locul
sau
starea
anterioară.
apocatastază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)
1.
readucere
la
un
stadiu
anterior.
2.
(la
stoici
și
unii
mistici)
reconstituire
a
unor
situații
inițiale
de
proveniență
originară.
decongelație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décongélation)
1.
acțiunea
de
a
decongela
și
rezultatul
ei;
decongelare.
2.
faptul
de
a
readuce,
prin
încălzire
progresivă,
un
corp
înghețat
la
starea
sa
inițială.
3.
(var.)
decongelațiune.
4.
(antonime)
congelare,
congelație.
intenționalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Intentionalismus)
1.
concepție
etică
formalistă
care
susține
că
orice
activitate
trebuie
judecată
numai
după
intențiile
urmărite
și
nu
după
rezultatul
ei.
2.
sistem
de
gândire
care
readuce
totul
la
intenționalitate.
paulician, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. paulicien)
1.
membru
al
unei
secte
maniheene
creștine
din
sec.
VII-X,
bazată
exclusiv
pe
Noul
Testament,
care
pretindea
a
readuce
creștinismul
la
simplitatea
evanghelică.
rapel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. rappel)
1.
readucere
la
poziția
inițială
a
unei
piese,
a
unui
sistem
tehnic.
2.
(mar.)
semnal
de
goarnă
pentru
rechemarea
abordorilor
pătrunși
pe
o
navă
a
adversarului.
3.
(alp.)
manevră
de
coardă
care
asigură
coborârea
celor
mai
dificile
pasaje
cu
maximum
de
securitate.
4.
reînnoire
a
unui
vaccin;
repetare
a
unei
manifestări
sau
a
unei
intervenții.
reabilita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. réhabiliter)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
restabili
buna
reputație,
onoarea,
prestigiul
știrbit.
2.
tr.
(jur.)
a
face
o
reabilitare.
3.
a
readuce
în
stare
activă
unele
funcții
alterate
în
urma
unor
procese
patologice.
4.
refl.
(arg.;
despre
elevi)
a-și
îndrepta
situația
școlară,
obținând
o
notă
bună,
după
note
insuficiente.