Dictionar

Rezultate principale (Readucere):

Readucere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (readuce)

1. acțiunea de a readuce și rezultatul ei; aducere din nou la locul sau starea anterioară.


Rezultate secundare (Readucere):

Apocatastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.

2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.


Rapel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.

2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.

3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.

4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.


Rejecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réjection)

1. dare înapoi; respingere; readucere a conţinutului ruminal în cavitatea bucală, de către animal, pentru a fi rumegat.

2. (med.) proces imunologic de respingere a unei grefe, a unui transplant.


Restauraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restauration, lat. restauratio)

1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.

2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.

3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.


Restituţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restitution, lat. restitutio)

1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire.

2. înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia.

3. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu.

4. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate.

5. revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte.


Resurecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.

2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.

3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.

4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.

5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.

6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.

7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.

8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.

9. (var.) resurecțiune.