1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.

2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.

3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.

2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.

3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.

4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.

5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.

6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.

7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.

8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.

9. (var.) resurecțiune.