OK
X
floreal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. floréal)
1.
a
opta
lună
a
calendarului
republican
francez
(20
aprilie
-
20
mai).
real 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp., port. real, fr. réal)
1.
mică
monedă
spaniolă
de
argint,
1/4
dintr-o
peseta.
2.
unitatea
monetară
a
Braziliei,
(fost)
cruzeiro.
real, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)
1.
adj.
care
există
în
realitate;
efectiv,
obiectiv,
adevărat.
2.
(mat.)
număr
~
=
număr-limită
al
unui
șir
convergent
de
numere
raționale;
funcție
~ă
=
funcție
având
ca
domeniu
de
valori
o
mulțime
de
numere
reale.
3.
învățământ
~
=
secție
a
liceului
în
care
se
studiază
cu
precădere
științele
exacte.
4.
indiscutabil,
incontestabil.
5.
s.
n.
realitate.
realege
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. réélire)
1.
a
alege
din
nou
pe
cineva
într-o
funcție
pentru
care
fusese
deja
ales
și
înainte.
realgar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. réalgar)
1.
sulfură
naturală
de
arsen,
roșie.
realimenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (re1- + alimenta)
1.
a
alimenta
din
nou;
a
reînnoi
provizia
(de
alimente,
muniții,
combustibil).
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abatiză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abattis)
1.
(mil.)
obstacol
artificial
format
din
copaci
tăiați;
baraj
realizat
din
copaci
culcați
cu
vârful
spre
inamic.
abscisă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1.
(mat.)
număr
real
care
indică
pe
o
axă
lungimea
și
sensul
segmentului
cuprins
între
originea
axei
și
un
punct
dat,
determinând
poziția
acestuia.
2.
prima
coordonată
carteziană
(orizontală)
a
unui
punct.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
abstractism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (abstract + -ism)
1.
caracter
abstract.
2.
stil
de
artă
picturală
sau
sculpturală
în
care
obiectele
naturale
nu
sunt
reprezentate
realist.