cerealist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céréaliste)

1. negustor, comerciant de cereale.

realist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. réaliste)

1. I. bazat pe realism; specific realismului.
2. care afirmă existența unei realități obiective, care refuză să se țină de o concepție unic fenomenală sau formalistă a științei.
3. care se referă la realismul filozofic și artistic.
4. care exprimă fidel realul, fără a-l idealiza.
5. care are spirit practic, care vede lumea așa cum este.
6. II. adept al realismului.
7. artist, scriitor care reprezintă realismul în artă, în literatură.
8. membru al unei școli de pictură de la mijlocul secolului al XIX-lea.
9. (antonime) idealist, utopist.

realistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. realistico, germ. realistisch)

1. conform cu realitatea.

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.

antiromantic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (engl. antiromantic)

1. (om) cu spirit practic, realist.

commedia dell’arte

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (it. commedia dell’arte)

1. producție dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizație, care se distinge prin vervă, spirit satiric și forță a observației realiste, personajele fiind tipuri simbolice.

dicteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictée)

1. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul rațiunii; dictare.
2. ~ automat = procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz.

frotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frottage)

1. tehnică în pictura suprarealistă, constând în obținerea, prin apăsare, a impresiunilor unor obiecte ce poartă adesea o semnificație, o efigie etc.

fumaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fumage)

1. tehnică în pictura suprarealistă prin trecerea unei flăcări peste unele porțiuni ale tabloului.