OK
X
realizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réalisable)
1.
care
poate
fi
realizat.
realizabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réalisabilité)
1.
caracter
realizabil,
caracterul
a
ceea
ce
se
poate
face,
realiza.
2.
(anton.)
irealizabilitate.
castel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)
1.
construcție
fortificată,
medievală,
cu
turnuri,
înconjurată
cu
ziduri
mari
și
șanțuri,
servind
ca
reședință
seniorilor
feudali.
2.
~e
în
Spania
=
visuri
irealizabile,
planuri
fantastice;
himere;
~
de
apă
=
rezervor,
construcție
înaltă,
destinată
acumulării
apei
potabile
sau
industriale
și
distribuirii
ei.
3.
fiecare
dintre
construcțiile
metalice
sau
de
lemn
deasupra
punții
superioare
a
unei
nave.
conjunctiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)
1.
care
unește,
leagă.
2.
țesut
~
=
țesut
de
susținere
și
de
protecție
care
leagă
între
ele
celelalte
țesuturi.
3.
mod
~
(și
s.
n.)
=
mod
personal
al
verbului,
care
exprimă
o
acțiune
realizabilă:
subjonctiv.
donchihotesc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. donquichottesque)
1.
referitor
la
personajul
Don
Quijote,
de
Miguel
de
Cervantes.
2.
caracterizat
prin
donchihotism;
irealizabil,
de
Don
Quijote.
3.
(var.)
donquijotesc,
donchijotesc,
donchișotesc.
donchihotism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. donquichottisme)
1.
purtare
extravagantă
a
unui
om
care
urmărește
scopuri
irealizabile,
pentru
care
desfășoară
un
eroism
steril,
în
luptă
cu
obstacole
imaginare.
efectual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)
1.
(despre
ceva
neînsuflețit
sau
abstract)
capabil
să
producă
un
rezultat
dorit
sau
intenționat;
efectiv.
2.
în
legătură
cu
efectuarea;
realizabil.
enunțiativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. énonciatif, lat. enuntiativus)
1.
care
conține
o
enunțare.
2.
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
afirmativă
sau
negativă
care
exprimă
un
fapt
real,
realizabil
sau
ireal;
propoziție
expozitivă.