Dictionar

Rezultate secundare (Realizabil,):

Realizabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réalisable)

1. care poate fi realizat.


Realizabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réalisabilité)

1. caracter realizabil, caracterul a ceea ce se poate face, realiza.

2. (anton.) irealizabilitate.


Castel

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)

1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.

2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.

3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.


Conjunctiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

1. care uneşte, leagă.

2. ţesut ~ = ţesut de susţinere şi de protecţie care leagă între ele celelalte ţesuturi.

3. mod ~ (şi s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acţiune realizabilă: subjonctiv.


Donchihotesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. donquichottesque)

1. referitor la personajul Don Quijote, de Miguel de Cervantes.

2. caracterizat prin donchihotism; irealizabil, de Don Quijote.

3. (var.) donquijotesc, donchijotesc, donchișotesc.


Donchihotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donquichottisme)

1. purtare extravagantă a unui om care urmăreşte scopuri irealizabile, pentru care desfăşoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare.


Efectual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)

1. (despre ceva neînsuflețit sau abstract) capabil producă un rezultat dorit sau intenționat; efectiv.

2. în legătură cu efectuarea; realizabil.


Enunţiativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énonciatif, lat. enuntiativus)

1. care conţine o enunţare.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziţie expozitivă.