Dictionar

realizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réalisateur)

1. (cel) care realizează.
 

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.
 

acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.
 

anou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anneau)

1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.
2. bijuterie anulară; inel.
3. ceva care amintește de această formă.
 

artizan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisan)

1. meșteșugar, meseriaș (din evul mediu).
2. creator de artă în stil popular.
3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.