titlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre)

1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive.
2. ~ de glorie = merit, renume, fală.
3. demnitate, funcție, rang (nobiliar).
4. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată.
5. partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs.
6. (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
7. cu ~ de = cu caracter de, ca...
8. capitol în textele de legi, în regulamente etc.
9. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat.
10. ~ de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; ~ de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; ~ de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale.
11. (fig.) justificare, dovadă, drept.
12. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru.
13. (text.) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice.